Unde este virusul hepatitei C?

hepatita(postare initiala: 13 noiembrie 2013)

„Unde este virusul hepatitei-C? L-a văzut cineva?” întreba Michael Houghton (co-descoperitor al virusului hepatitei C) la Al 8-lea Congres internaţional al hepatitei C de la Paris, din 2001. Iar Richard Strohmann, profesor de biologie moleculară la Universitatea Berkeley, California, adăuga: „Şocurile toxice, ca de exemplu fumatul şi alcoolul, pot traumatiza ficatul, provocând prin aceasta instabilitate genetică. Celula umană poate deci genera singură ‘fragmente’ genetice, care vor fi pescuite de către cercetătorii ortodocşi cu testul PCR (polymerase chain reaction) şi pur şi simplu catalogate ca virusuri venite din afară. Înainte de a adopta teoria virusurilor, trebuie să cercetăm dacă e vorba de un virus – fapt care, în cazul hepatitei C, nu s-a petrecut încă”  (aceasta problema ar trebui pusa in cazul tuturor virusurilor. Chiar exista? Pentru ca niciodata nu au fost vazuti, decat “urmele” lor).

Mania HIV: focosul pentru terapia antivirală a hepatitei C

Hepatita C este considerată a fi o inflamare a ficatului, provocată de un  virus (HCV). Boala, conform teoriei standard, se transmite prin sânge. Unul dintre cercetătorii care încă din 1970 a încercat să trateze hepatita C medicamentos a fost americanul Jay Hoofnagle. În 1978, el a devenit membru al Autorității SUA pentru Sănătate, continuându-și cercetările în această calitate. La vremea respectivă, experţii de frunte, hepatologii şi însuși industria farmaceutică erau încă de părere că tratarea pacienţilor cu hepatita C prin medicamente antivirale este prea dificilă şi prea periculoasă, deoarece substanţele din medicamente aveau mult prea multe efecte secundare, iar după administrare, „aterizau” exact în ficat, care oricum era afectat dinainte. Din această cauză, în aceasta perioadă nu s-au putut observa progrese în terapia medicamentoasă.

Au existat, desigur, experimente cu Interferon, care era în acea perioadă testat pe pacienţii bolnavi de cancer. Aceste încercări nu au fost nici pe departe încununate de succes. Totuşi, Hoofnagle era de părere că doar prin preparate antivirale se poate îndepărta virusul. Lumea cercetătorilor (vorbim de cei de frunte) n-a luat parte la optimismul lui Hoofnagle. „Ideea, de a trata medicamentos o boală de ficat era, la vremea aceea, în totală contradicţie cu medicina scolastică”, povesteşte în 1997 Hoofnagle revistei medicale The Lancet. Acest fapt nici nu surprinde, căci substanţe ca Interferonul şi Ribavirina acţionează asupra corpului ca o chimioterapie şi pot afecta și alte organe, nu numai ficatul: după administrarea Interferonului, s-a observat că s-au format herpesuri, sau că numărul de leucocite a scăzut simţitor, ceea a dus la o slăbire a sistemului imunitar. Interferonul poate influenţa, de asemenea, și sistemul nervos, provocând modificări psihice (depresii, dezorientare).

Efectele secundare ale terapiei medicamentoase a hepatitei C sunt deseori atât de puternice, încât terapia trebuie întreruptă. „Avem nevoie de medicamente mai eficiente și mai suportabile pentru organism decât cele din actualul tratament al hepatitei C, cel cu Interferon alfa şi Ribavirină” spune Raffaele De Francesco, cercetător, director la Institutului de cercetări de biologie moleculară din Roma. Prin această afirmație, un profesionist de talia lui înțelege că trebuie create noi medicamente pentru a elimina virusul.

[Detalii privind acțiunea distrugătoare a Interferonului puteți citi aici]

Faptul că s-a ajuns atât de departe cu terapia medicamentoasă se explică prin înrădăcinarea în mintea oamenilor a ideii că virusurile sunt principalii cauzatori de boli și de moarte. Această concepție greșită s-a impus în anii ’80, odată cu „descoperirea” virusului HIV, în cazul SIDA. Acest tipar de gândire a „infectat” şi concepţia despre hepatită, și astfel s-a ajuns ca brusc să se impună convingerea că afecţiunile ficatului pot fi tratate cu medicamente antivirale. Iar Ribavirina poate induce cancerul, căci acţionează ca o chimioterapie.

Cum se „manufacturează” un virus de hepatită C

Cercetătorii afirmă că în urma studiilor lor a fost descoperit virusul hepatitei C, iar rezultatul cercetărilor demonstrează potenţialul infecţios al acestui virus. Totuşi, studiile paralele efectuate până acum nu fac decât să ridice o serie de nedumeriri. Concluzia altor cercetători este aceea că s-a încercat, în mod evident, a demonstra existenţa a ceva de negăsit. Deja de la primele studii din 1978, publicate în revista The Lancet, prin care a fost recoltat sânge de la 4 pacienţi presupuși a fi bolnavi de hepatită „non-A-non-B” (aşa s-a chemat hepatita C până la sfârșitul anilor ‘80), se afirma că aceasta este o boală căpătată prin transfuzie de sânge.

În aceeași perioadă, a fost recoltat sânge de la doi donatori diagnosticați cu hepatită. Sângele acestora a fost injectat intravenos unui număr de 5 cimpanzei capturaţi în pădurile din Sierra Leone, în Africa. Niciunul dintre aceste animale nu s-a îmbolnăvit (ce vreţi, maimuţe obraznice), deci ficatul lor nu a fost afectat în niciun fel. În sfârșit, în cea de-a 14-a săptămână, s-a putut constata o uşoară creştere a transaminazelor (valorile ficatului) pentru scurt timp, ceea ce, în mod normal, se poate interpreta ca o reacţie a sistemului imunitar la prezenţa sângelui străin în corpul animalelor (şi deci nu ca urmare a unei infecţii). Pentru a exclude posibilitatea de a avea de-a face cu reacţii ale sistemului imunitar, ar fi trebuit să existe o grupă de control. Asta înseamnă că o altă grupă de cimpanzei ar fi trebuit să fie injectaţi cu aceeași cantitate de sânge uman, recoltat de la pacienţi sănătoşi. Totuşi, un astfel de grup de control nu a existat. În loc de aceasta, un animal a fost izolat într-un spaţiu separat, fără a i se injecta ceva, și ţinut sub observaţie. Așadar, ca dovadă pentru existenţa unui virus al hepatite C cu potenţial infecţios, acest studiu nu poate fi luat în considerare.

hep cVirusul hepatitei C a fost „confecţionat” în 1987. Răspunzătoare pentru această „faptă” a fost o echipă de cercetători, printre care s-au numărat Michael Houghton, de la firma californiană Biotech-Chiron, şi Daniel Bradley, de la Autoritatea americană pentru sănătate CDC. Misiunea lor era de a găsi un virus care provoacă hepatita C. Acesta ar fi urmat să fie folosit ca bază (antigen) pentru a crea un test anticorpi pentru virusul hepatitei C. Şi, pentru că nu s-a putut găsi un virus „complet”, s-a luat decizia să se caute urme ale acestuia după segmente din gene (particule de acid nucleic), despre care ulterior s-a „presupus” că ar reprezenta un virus. [n.tr.: Interesant aici e că virusul complet n-a putut fi detectat microscopic, dar fragmente din el, da!]. Pentru găsirea acestor urme, a fost folosită o procedură de laborator specială, numită Polymerase Chain Reaction (PCR), prin care o mini-bucăţică de genă ce nu părea a aparţine organismului gazdă a fost luată dintr-o particulă. Din aceasta, cercetătorii au tras concluzia că au de-a face cu masa genetică a unui virus până în acel moment necunoscut.

Totuşi, nu se poate afirma că în acest caz avem de-a face cu un virus. Căci, în fapt, reacția PCR este mult prea sensibilă, adică ea poate detecta frânturi genetice (bucățele de ADN sau ARN) care în sine nu reprezintă un virus, și despre care pur şi simplu s-a „presupus” că ar fi frânturi de virus, fapt care până acum nu a fost niciodată dovedit. Adevărul este că până în prezent nu s-a reuşit ca în sângele așa-zişilor pacienţi bolnavi de hepatita C să fie relevată o structură virală corespunzătoare. Deci, până în prezent, acest virus nu a fost izolat. Şi nu există niciun studiu sau lucrare științifică care să dovedească faptul că o aşa-zisă „înaltă încărcătură virală” poate fi corelată cu virusuri depistate cu microscopul electronic (viremia este un rezultat al măsurătorilor de laborator efectuate cu testul PCR, deci a marker-ului surogat, şi prin care medicii decid dacă este necesară aplicarea unui tratament medicamentos sau nu). Așa se face că însuşi Michael Houghten, cel considerat co-descoperitor al virusului hepatitei C, întreba în 2001 la Congresul ținut la Paris, în faţa unui auditoriu foarte larg: „Unde este virusul hepatitei C? L-a văzut cineva?”

Făcând abstracţie de toate acestea, astfel de frânturi genetice au fost găsite în țesuturile ficatului respectivelor maimuţe într-o cantitate atât de mică, încât acestea n-ar fi putut nici pe departe să constituie cauza unei boli a ficatului. Totuşi, pentru firma Chiron era clar: acesta este nemernicul de virus al hepatite C! Și astfel, pe baza acestor presupuneri, s-a trecut la crearea unui test anticorpi. Numai testul Procleix, prin care probele de sânge sunt testate pentru a descoperi eventuala existenţă a unui virus al hepatitei C, aduce firmei Chiron 60 de milioane de dolari anual.

UntitledÎn acest context, contradicţiile evidente sunt ignorate. Numai la jumătate din pacienţii aşa-zis infectaţi cu virusul hepatitei C pot fi găsite astfel de frânturi genetice, care „ar trebui” să provină de la un virus specific bolii. Dar într-un studiu publicat în 1997 în European Journal of Clinical Chemistry se relevă faptul că şi la pacienții la care la testul pentru hepatita C a ieșit negativ s-au găsit astfel de frânturi genetice, care în mod normal ar fi trebuit să provină de la virusul hepatic C. După cum susţin cercetătorii, faptul că aceste frânturi ar fi elemente virale venite „din afară” nu poate fi dovedit sub nicio formă.

Prin urmare, aceste cercetări în domeniul hepatitei C nu îndeplinesc niciuna din cele trei condiţii de bază prevăzute de postulatele lui Koch pentru confirmarea unui factor infecţios, patogen. Căci primul postulat cere ca elementul declanşator al bolii (virus sau altceva) să fie depistat în cantitate mare la fiecare pacient (ceea ce aici nu e cazul); al doilea postulat cere ca virusul să fie izolat şi înmulţit (dar, în fapt, n-a fost niciodată găsit un virus  al hepatitei C în forma intactă); iar al treilea postulat cere ca acest virus izolat să fie introdus în cimpanzei, urmând ca aceștia să se îmbolnăvească de aceeaşi boală. În acest caz, virusul nu s-a transmis la cimpanzei prin sânge de la pacienţi presupuși bolnavi de hepatita C, iar un control corect asupra experimentului nu a fost făcut.

Se presupune că virusul hepatitei C se transmite prin acele de seringă infectate ale dependenților de droguri (autoritățile fac chiar această cale răspunzătoare pentru marea majoritate a infectărilor din SUA). Cu toate acestea, în studiul publicat în 1999 în America Journal of Epidemiology se arată o altă imagine. Scopul studiului a fost acela de a demonstra eficacitatea programului needle exchange (schimb de ace), prin care dependenţii de droguri erau în permanenţă aprovizionaţi cu ace sterile, în ideea de a preîntâmpina o infecţie cu virusul hepatitei C. Totuși, cercetările nu au putut confirma aceasta idee. Astfel, drogații care au folosit în permanenţă acele sterile furnizate gratuit au fost depistaţi pozitiv la hepatita C… mai des chiar decât cei care nu s-au folosit de aceste măsuri. Concluzia cercetătorilor: acest program nu ajută la prevenirea unei infecţii virale cu hepatita C. Cu alte cuvinte: la drogații care folosesc ace sterile testele anticorpi sunt pozitive, sau, ca în cazul acestui studiu, tocmai acei drogați devin pozitivi!

În ciuda acestor evidențe, testul anti-corpi introdus în 1990 se foloseşte și astăzi pe scară largă. Prin acesta, sunt „ştampilaţi” unii pacienţi ca infectaţi cu virusul hepatitei C. Li se spune că poartă în ei un virus mortal, care le va distruge ficatul, dar care, desigur, de-abia după vreo 30 de ani îi va aduce în faza de ciroză. Acest diagnostic e legat de toate urmările care apar de aici: terapii medicamentoase de lunga durată, care, într-o formă sau alta, afectează tocmai acel organ în care au loc schimburile de substanțe chimice, adică… ficatul! Deşi marea majoritate a pacienţilor nu au niciun fel de simptome de boală (nici măcar în ficat!), ei vor fi totuşi tratați cu medicamente otrăvitoare în primul rând pentru celulele ficatului. Unde poate duce așa ceva ne relevă un studiu din 1995, condus de Jay Hoofnagel, apărut în New England Journal of Medicine, asupra efectelor substanţei fialuridină (nume de medicament: Fiau), testată pentru tratamentul hepatitei B. Sfârșitul acestui studiu a fost tragic: 5 pacienţi au murit, iar 2 au fost salvaţi doar printr-un transplant de ficat. De menţionat că niciunul din pacienţi n-a avut probleme de sănătate înainte de începerea studiului.

Cei care totuşi susţin că medicamentele sunt într-o oarecare măsură eficace, trebuie să se mai gândească şi la faptul că, de regulă, în cercetarea virusului hepatitei C nu se efectuează studii controlate placebo, randomizate şi dublu-oarbe. Aceasta înseamnă că ar trebui să existe un grup placebo (tratat cu medicamente aparente), care să fie tras la sorţi (randomizat) și despre care să nu ştie nimic nici medicii şi nici pacienţii (dublu-orb). În plus, aceste studii ar trebui să se desfășoare pe o perioadă de 30 de ani, cam cât se estimează astăzi că-i trebuie bolii să ajungă la stadiul final, pentru a se putea dovedi dacă pacienţii trataţi cu medicamente adevărate au beneficiat de o prelungire a vieţii în comparaţie cu cei din grupul placebo. Or, fără aceste condiţii îndeplinite, toate supoziţiile făcute asupra eficacităţii acestor terapii sunt, de fapt, ceea ce sunt: simple supoziţii.

Hepatita C poate fi diagnosticată şi fără virus

Întocmai ca şi în cazul HIV/SIDA, şi aici apar o serie de lucruri ciudate în cadrul teoriei că un anume virus declanşează hepatita C. Astfel, există pacienţi la care, pe baza analizelor de sânge, se constată valori ale ficatului mărite, dar care, totuşi, la testul anti-corpi ies negativi. Pe baza acestor rezultate, unii cercetători au descoperit o aşa-zisă „hepatită C ocultă” (cumva francmasonică?) în loc să se gândească că poate în aceste cazuri nu e vorba deloc de existenţa vreunui virus. Aşa cum arată multe studii, se întâmplă de regulă ca pacienţi testaţi pozitiv, după o perioadă, „ca prin minune”, să nu mai fie pozitivi, fără ca ei să fi făcut ceva special.

Marea majoritate a persoanelor declarate pozitive la testul pentru hepatita C nu suferă în niciun fel şi nu au simptome. Aceștia pot, într-adevăr, suferi de insuficienţe ale ficatului doar atunci când în joc sunt alcoolul, drogurile sau intoxicaţiile (medicamentoase sau cu otrăvuri). Singura problemă serioasă de care ar trebui cercetătorii să se ocupe intens este cauza hepatitei C.  Este vorba de un virus? Mai există şi alte cauze? Sau există doar alte cauze? Dacă, într-adevăr, în cazul hepatitei C e vorba de o boală virală infecţioasă, curba schematică a cazurilor ar trebui să aibă forma unui clopot, adică cu o zonă de creştere puternică a cazurilor de infectaţi, iar când oamenii îşi dezvoltă imunitatea împotriva virusului, curba ar trebui să fie descendentă. Totuşi, aşa ceva nu se întâmplă în cazul hepatitei C. Numărul pacienţilor „bolnavi” de hepatita C în Germania este de foarte multă vreme constant: între 400.000 şi 500.000.

De asemenea ar fi esenţial să se întreprindă studii care să cerceteze posibilitatea declanșării hepatitei C prin alcool, droguri sau medicamente. De altfel, e logic să ne gândim că alcoolul provoacă daune serioase ficatului şi, ca urmare, la nivel celular apar „frânturi genetice” deformate, care vor fi interpretate de testul PCR ca urme ale virusului hepatitei C. În acest sens pledează și simplul fapt că nici nu e nevoie de un virus pentru ca, după 30 de ani, din cauza consumului regulat de alcool, droguri sau medicamente, ficatul să fie… făcut praf și să se ajungă la ciroză. Căci, în 30 de ani, aceste substanțe toxice pot duce singure la bun sfârșit o astfel de misiune.

Din păcate, aceste fapte simple şi de bun simţ nu-și găsesc locul în mintea cercetătorilor, care vor neapărat să dovedească existenţa monstruoasă a unui virus și care luptă în acest sens de peste 25 de ani. Şi pentru că aceste toxine care afectează ficatul nu sunt de ajuns, mai administrăm pacientului şi o chimioterapie, care ea însăşi constituie un pericol pentru ficat. Astfel, ar trebui reconsiderat în mod serios raportul costuri – foloase – riscuri în privinţa terapiei standard, şi ar trebui pusă întrebarea dacă nu cumva, ar trebui urmate alte căi decât cea medicamentoasă. Oricum, cercetările medicinii alopate au dovedit că medicamentele nu constituie un factor de „succes de durată”.

Un interesant studiu a fost publicat acum câţiva ani în revista Annals of Internal Medicine. Obiectul studiului l-au constituit probele conservate de sânge congelat ale soldaţilor americani dintre anii 1948 și 1954, şi care au fost testate pentru virusul hepatitei C. Rezultatele au arătat că, în prezent persoanele testate atunci pozitiv nu se deosebesc semnificativ de cele testate negativ, și asta după un timp de aproape 30 de ani, în ceea ce priveşte starea de afectare a ficatului. De asemenea, în cazul celor testaţi pozitiv, s-au constatat relativ puţine afecţiuni ale ficatului sau decese provocate de boli de ficat. Concluzia cercetătorilor: riscul ca o persoana sănătoasă, care este testată pozitiv, să facă ciroză la bătrânețe este exagerat de către cercetarea clasică. Este mult mai plauzibil ca substanţele binecunoscute pentru toxicitatea lor să fie cauza principală a acestei afecţiuni a ficatului care se cheamă „hepatita C”. Prin urmare, un test declarat pozitiv n-ar trebui să ducă la decizia de a se administra o terapie medicamentoasă. Nu există niciun motiv de a trata cu substanțe antivirale pacienţii depistați pozitivi la hepatita C.

sursa

P.S. Cursuri Noua Medicina Germanica (Stiinta Vindecarii Germane): in 17 ianuarie 2014 la Sibiu, in 31 ianuarie 2014 la Oradea … Daca vrei sa schimbi ceva in viata ta, locul tau este acolo! Vei afla in doua weekenduri, cat tine un curs, ca exista si un alt mod de a-ti trai viata, fara boli, fara suferinta, in liniste si pace (in mijlocul furtunii)… Pentru detalii, doar daca vrei cu adevarat sa participi, trimite-mi un email pe costeapaulgeorge@gmail.com…

P.S.2. Stai aproape si fii pe faza! Pregatesc pentru tine un articol tare, tare… Aboneaza-te cu e-mailul daca nu vrei sa il pierzi…

cu drag, Costea Paul George

___________________________________________________________

Ai o parere, o intrebare, o completare, o idee, o nemultumire, o critica?… Comenteaza mai jos, impartaseste-o cu noi, ceilalti… 🙂

Ti-a placut articolul? Apreciezi munca mea, efortul meu?… Rog un “LIKE”/“SHARE” aici, sub articol si astfel vei contribui la aflarea acestor adevaruri. Nu te costa nimic! Poti sa ii dai un “LIKE” si paginii “terapie in armonie”, in dreapta sus, daca vrei sa ne urmaresti pe facebook… 🙂 … Iti propun, deasemenea, sa comanzi o carte din cele recomandate de mine in dreapta paginii. Aceste carti nu ar trebui sa lipseasca din nicio casa, am avea astfel o alta lume!…

Introdu aici, dedesubt, adresa ta de e-mail si vei primi saptamanal GRATIS articole interesante + bonus un PDF GRATIS “LEUCEMIA – o anemie mai severa sau cancer?”

 

1 thought on “Unde este virusul hepatitei C?”

  1. theo says:
    14/11/2013 at 12:05 AM

    despre hiv e acelasi lucru? o minciuna?
    Reply

    Costea Paul George says:
    14/11/2013 at 12:22 AM

    da… am scris un articol in acest sens… caz real: o femeie din arad, diagnosticata acum 8 ani cu hiv, maritata de 4 ani, cu un copil de 2 ani, ambii sanatosi… cum iti explici? 🙂 … conform medicinii, e imposibil…

    cu drag, paul
    Reply

    frosi florea says:
    14/11/2013 at 12:20 AM

    in 2011 am facut interferon 6 luni …nu am putut continua .. scaderea trombocitelor la 50.000…am intrerupt…la intreruperea tratamentului viremia a fost 91….la 6 lumi a crescut la 1 700 000… la un an mai tirziu viremia era 1 024 500….care e mixterul??? mentionez ca nu servesc cafea,bauturi alcolice imi mentin un regim alimentar adecvat ptr ficat ,mentionez ca in acest timp am luat medicamente naturiste …ce trebuie sa mai fac???
    Reply

    Costea Paul George says:
    14/11/2013 at 12:25 AM

    daca ai luat interferon pt hepatita, te rog sa citesti articolul meu legat de hepatita. gasesti acolo si solutii…

    cu drag, paul
    Reply

    ANA says:
    14/11/2013 at 10:38 AM

    Un tratament naturist? va multumesc
    Reply

    Costea Paul George says:
    14/11/2013 at 10:59 AM

    draga mea ana… iti spun sincer, la tratamente naturiste nu ma pricep… iar ele fac acelasi lucru: actioneaza (desi mai cu mila) asupra simptomelor… odata constientizate, rezolvate problemele ce au dus la “boala”, ea nu isi mai are sensul… in acest caz, “virusii” vor exista in organism doar pana se rezolva problema, dupa care, efectiv, dispar… iti recomand un articol de-al meu despre hepatita, il gasesti pe site… ai acolo solutiile…

    cu mult drag, paul
    Reply

    Karina says:
    14/11/2013 at 12:45 PM

    Buna,as avea nevoie de ajutor legat de articole referitoare la hepatita B,in iulie am fost diagnosticata cu aceasta boala,dar eu ma simt perfect sanatoasa si nu pot sa accept ideea ca am acest “virus” in organism. Imi fac analizele lunar la ficat si rezultatele imi ies mereu bune.Nu am inceput nici un fel de tratament si nici nu as vrea sa ma indop cu medicamente.
    Multumesc.
    Reply

    Costea Paul George says:
    14/11/2013 at 5:34 PM

    draga mea karina…citeste articolul meu despre hepatita: “virusul”, care, de fapt sunt niste proteine ce ajuta la vindecare, este vizibil doar in acea perioada a vindecarii, apoi dispare… stai linistita, si analizele ti-o dovedesc… invatati odata ca totul exista in noi, toate microorganismele, tot… doar ca tampitul de pasteur a inventat o prostie pentru ca noi sa traim in frica iar ei sa se imbogateasca astfel… 🙂

    cu mult drag, paul
    Reply
    Karina says:
    17/11/2013 at 2:03 PM

    Multumesc 🙂
    Reply

    daniela says:
    16/11/2013 at 1:47 AM

    Eu am o problema diferita fata de articolul de mai sus.e o poveste mai lunga. anul trecut am avut transaminazele marite, ma simteam rau, in fine.mentionez ca am avut hepatita b la varsta de 10 ani,acum am 42 de ani.imediat medicul curant mi-a cerut sa fac unele analize,mai exact anti hbs,viremia,imunoglobulinele,ana,ala,asma.toate bune doar ca ana a iesit pozitiv .in mai trebuie as precizez ca in perioada cand m-am simtit rau am avut si alte simptome cum ar fi prurit pe tot corpul,insomnii,oboseala,nervozitate.aceste simptome apar si dispar de la sine.unii medici m-au cam speriat spunandu-mi ca at putea fi lupus sau ciroza biliara hepatica. trebuie sa adaug ca am avut si dureri articulare care migrau de la o articulatie la alta.dvs ce parere aveti?
    Reply

    Costea Paul George says:
    17/11/2013 at 1:33 PM

    draga mea daniela… eu te ajut cu cea mai mare placere dar cele relatate de tine sunt expuneri de simptome iar nmg nu functioneaza asa, ca si medicina “stiintifica”, ea nu se ocupa cu ascunderea de simptome… aici, fiecare caz e unic si trebuie tratat ca atare…. cum as putea eu sa iti dau un sfat fara sa te cunosc, fara sa stiu trairile tale, modul tau de a percepe si a interpreta lumea? ce esti tu, robot, la care i s-au stricat unele piese componente care trebuiesc fixate?… deci, este nevoie de mai mult de atat…

    cu mult drag, paul
    Reply

    Elena says:
    17/11/2013 at 3:03 PM

    Bună ziua.În anul 1989,în urma unor teste de sănge pe care le-am făcut și eu și soțul meu (în urma unei necesități de transfuzie directă de sînge pentru fiul nostru care se afla în stare gravă, după o intervenție chirurgicală),s-a depistat pozitiv virusul hepatitei B în cazul meu și negativ în cazul soțului.Medicii au constatat că probabil am primit virusul în urma transfuziei de sînge ,după nașterea celui de al III-lea copil în anul 1988.Cu toate că mă simțeam bine am consultat un hepatolog care mi-a spus că am ficatul mărit.Am făcut un tratament cu ,,esențiale-forte,,.Peste doi ani medicul de familie mi-a zis să fac patru luni la rînd testu la depistarea virusului.primele trei au fdost negative,iar al 4-lea a fost pozitiv.De atunci au trecut 25 de ani.Odată în an fat testul bio-chimic.Pînă acum toate au fost foarte bune, dar medicul hepatolog mi-a spus că cu anii, imunitatea scade și virusul mă v-a aduce la o ceroză,sau la cancer hepatic.După articolul D-stră chiar nu știu ce să cred.Trebue să vă spun că nimeni din familia mea,(atît soțul cît si copii )nu au fost depistați cu acest virus. Vă mulțămesc pentru articol!
    Reply

    Costea Paul George says:
    17/11/2013 at 6:59 PM

    draga mea elena.. .du-te si spune-i doctorului sa isi bage previziunile vrajitoresti in fund… atatea prostii au in cap si sunt buni la presupuneri si sa bage frica in oameni! dar nu ei sunt de vina ci sistemul care i-a invatat asa… ei chiar cred reale lucrurile pe care ti le spun… te rog sa citesti articolele mele anterioare despre hepatita si ficat si iti vei da seama despre ce este vorba. este un conflict pe care, odata rezolvat, “virusul” dispare (virusii nici nu e sigur ca exista, nu s-au depistat niciodata, dar e usor sa tratezi ceva ce nu exista, nu?)… daca tie ti-au reaparut acei “virusi”, nu e pt ca ti-a slabit sistemul imunitar ci pt ca ai facut iar un conflict ce implica ductele hepatice… daca nu te descurci, scrie-mi un e-mail pe costeapaulgeorge@gmail.com si iti explic in detaliu… 🙂

    cu mult drag, paul
    Reply

    Care au fost cele mai viralizate articole pe bloguri si site-uri de stiri [11-17.11.2013]? | refresh.ro says:
    18/11/2013 at 6:49 PM

    […] Unde este virusul hepatitei C? – terapieinarmonie.ro1243 shares 23 comments 239 likes […]
    Reply
    turbo says:
    19/11/2013 at 2:25 PM

    cumva trebuie sa se vanda medicamentele, ei creaza boala n-o da apoi ne vindeca fortandu-ne sa cumparam medicamente…
    Reply

    Costea Paul George says:
    19/11/2013 at 10:43 PM

    asa este… dar macar daca ne-ar vindeca acele medicamente… din pacate, ele nu fac decat sa ascunde niste simptome… iar noi inghitim gogoasa si mergem acasa fericiti ca medicul ne-a salvat de suferinta si ne-a scapat de frica… 🙁
    Reply

    Rodica says:
    19/11/2013 at 5:29 PM

    Buna George,
    Imi plac mult articolele tale.Le citesc de ceva vreme si ma inspira si ambitioneaza sa citesc tot mai mult legat de acest tip de informatii. Te rog spune-mi , cand se vor face in perioada imediat urmatoare, cursuri de nmg la Bucuresti ? Multumesc ! Pace si Lumina ,

    Rodica
    Reply

    Costea Paul George says:
    19/11/2013 at 10:44 PM

    draga mea rodica… in acest moment nu stiu exact, dar, ramai aproape, vei afla pe site… 🙂 … mult succes in drumul tau… 🙂

    cu mult drag, paul
    Reply

    balasa magda says:
    30/12/2013 at 10:55 AM

    Draga Paul eu am fost diagnosticata cu hemangiopericitom la picior stg. la glezna. Ce asi putea sa fac fara sa ma duc la operatie.
    Reply

    Costea Paul George says:
    30/12/2013 at 11:10 AM

    draga magda… cum se manifesta exact acest hemangiopericitom? ce simptome prezinti?

    cu mult drag, paul
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *